Podcastul de Istorie a Brăilei

O noua provocare, un nou drum pe care pornesc în această perioadă este să înregistrez mai multe podcasturi pe teme de istorie locală. Nu știu ce direcție va lua în timp acest podcast dar știu că se va baza strict pe intuiția de moment. Țin să marchez acest lucru și aici pe blog, mai mult ca o altă zonă de unde pot venii viitorii ascultători. 

Vă aștept pe Apple Podcasts, Spotify, Anchor, Breaker, Poketcast, Radio Public și Google podcast.

Cărări către mine

În ultimele luni mă las purtat de eul profund pe cărări nebătătorite și sunt într-o perioadă de reconstrucție. Sunt însetat să știu, să ascult, să aflu despre univers, sinele profund, esența lucrurilor etc. și pașii mei sunt purtați către înțelepciunea nativă, autentică, indiană.
În viața mea sunt mode pe care nu le pot dezvălui pe acest blog, în detaliu, dar am perioade când mă opresc în "librării" de dincolo de palpabil, pe care anumiți oameni mi le intermediază prin paginile și conturile lor de youtube. Stau acolo până îmi pierd atracția față de gazdă și simt că trebuie să merg mai departe.
Au un impact foarte mare asupra mea videoclipurile și îmi petrec zile întregi, ore multe seara, vizualizându-le, contopindu-mi nu doar mintea și atenția cu ele, ci întreaga ființă.
Cresc și îmi clarific energii, gânduri, păreri. Nu știu dacă devin mai înțelept sau mai deștept, dar am totuși o certitudine, că devin mai conștient de ceea ce sunt și care este calea mea.
În sfârșit după atâția ani mă simt înapoi pe ruta pe care mi-am destinat-o, probabil dincolo, înainte de a veni aici.
Sunt mai echilibrat și mai înțelegător, mai prietenos și mai iubitor, mai lipsit de temeri și mai puțin orientat spre materie. Sunt atent la energiile zilei, locului și ale oamenilor cu care vin în contact.
Niciodată nu am fost atât de dornic și de receptiv ca în ultimii ani, și simt că sunt departe, dar mai am mult până la destinație.
Poate scriu prea codat pentru unii, vorbe goale, dar cine îmi știe sufletul înțelege aceste cuvinte. Cine îmi mai știe sufletul și câți au avut acest privilegiu? Foarte puțini!
Sunt răspunsuri pe care le caut și care îmi sunt dezvăluite fie de altcineva, fie prin propria introspecție și stare meditativă.
Sunt atât de multe de făcut pe acestă lume, dar parcă nu îmi mai ajunge timpul să le cuprind pe toate.
Am luptele mele în plan real-fizic și încep să cred că rostul felului meu de a fi și de a fi receptat de către alții, este o cale prin care să mă pot dedica mai mult deschiderii către noi orizonturi. Dacă aș fi foarte prezent în viața socială m-aș extrage de pe calea pe care mi-am propus-o.
Așadar, sunt fericit că mi s-a relevat înțelesul momentelor mele de auto-izolare sau lipsa unui consens cu oamenii cu care îmi petrec, uneori, timpul liber.
Am o liniște și o fericire interioară greu de înțeles din afară, dar nu e cazul să mă raportez la ce cred alții sau să mă aplec asupra judecăților celorlalți.
Da, libertatea și fericirea vin doar din interior, mai ales atunci când ai controlul conștient asupra vieții tale.
Viața și experiențele noaste de aici sunt în responsabilitatea noastră.
Pace vouă celor ce citiți aceste rânduri! Line să vă fie cărările propriilor căutări! Namaste! 👏

Notă către sine în văzul tuturor

Nu mi-am propus aici și niciunde să mai răspund, aceste rânduri fiind, probabil, printre ultimele cu această destinație.
În inerția vieții mulți încă mă iau așa cum eram sau cum obișnuiau să mă știe, uneori irascibil, iritat de nedreptăți, căutând adevărul, luptând pentru cauze personale, acuzator etc. și descrierile pe linia asta pot continua. Precizez că nu întotdeauna reacțiile au fost pertinente și erau justificate cel mult de vanități, orgoliu, modele sociale, tare de educație, influența mediului socio-profesional și cel mai precis, de o adâncă înrădăcinare în concretul material, dominantul lumii fizice.
Ultimele luni și ultimele zile au venit cu provocări și situații care, în logica multora, cereau imperativ o reacție, un răspuns sau o atitudine. Numai că, am decis să dețin controlul și să nu mă mai las controlat, ne lăsându-i pe alții să îmi mai facă agenda.
Nu e vorba de aroganță și nici de a privi de sus o lume măcinată de "idealuri imperfecte" ci doar de o extragere a mea din context conflictual și reașezarea pe propria traiectorie, în propria matcă.
Sunt acolo unde trebuie sau unde am mai fost, doar că, de data asta, experiența de viață și reorganizarea scalei interioare de valori, mă vor ține pe traiectorie.
Cumva simt că nu mai am nici timp pentru câte îmi doresc să fac și îmi canalizez energia și mintea doar în câteva direcții ce acum mi se par prioritare.
E momentul să fiu "dincolo de bine și de rău", dincolo de zbaterile trecătoare ale lumii.