De ce? Nu sunt genul care poate spune mereu în faţă ceea ce gândeşte, nu din lipsă de curaj, ci mai mult pentru a nu pune interlocutorul în dificultate sau pentru a nu-mi închide chiar toate uşile în nas. De ce? Pentru că uneori simt nevoia să mai spun şi pe şleau ceea ce simt, ce trăiesc şi ce gândesc.
Voi avea mulţi urmăritori formali, care vor vizita acest blog doar pentru a se "informa" şi a-i informa pe alţii, dar de ei aproape că nu îmi pasă. Cred că, în primul rând, acest blog este pentru mine şi pentru liniştea mea. Au trecut timpurile în care credeam că a-ţi face publice opiniile va aduce un plus umanităţii, poate şi pentru că de atunci, din 1992-2000, multe s-au schimbat, accesul fiind deschis oricui ar dori asta. Azi nu mai eşti la mâna unei edituri pentru a scrie o carte. Azi nu mai trebuie să treci prin sitele unei redacţii pentru a apărea în paginile unui ziar. Azi on-line-ul a deschis posibilităţi nelimitate de comunicare şi a dat oricui libertatea de a se exprima, după putinţă şi limitările propriei imaginaţii. Unii consideră că este un lucru rău, ne mai existând un filtru, care să oprească invazia de "gunoi" pe internet, dar când ştiu ce "gunoaie" filtrau informaţia înainte, cred că e mai bine aşa. Deja internetul trece printr-un proces firesc de curăţare şi posibilitatea de a alege sursa din care ne hrănim intelectul va accelera acest proces.
De ce? Poate pentru că cineva, undeva, cândva, are sau va avea nevoie de un imbold, de o încurjare şi va găsi aceste rânduri. Fiecare bec are fluturii lui, important este să luminezi în continuu şi nimic mai mult.
De ce? Pentru că eu cândva, nu tăceam, dar mi-au şi mi-am închis gura treptat. Cine? Viaţa, mediul, unii, alţii, eu şi cu toţii la un loc.
De ce? Pentru că unii care nu mă cunosc au tendinţa de a mă judeca după aparenţe sau după spusele altora şi prefer să îşi facă o părere despre mine, direct de la sursă.
De ce? Sunt multe "De ce-uri?" la care veţi primi răspuns în timp. Habar nu am cât va dura această pornire căreia îi dau curs azi sau care va fi frecvenţa cu care voi aşterne rânduri pe acest blog, dar cu certitudine ştiu că îl voi permanentiza, ne ştergându-l aşa cum am făcut cândva. Sunt alte motivaţii şi alte imbolduri care mă determină să încep şi să continui ceea ce, poate, nu trebuia oprit la începutul anilor 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu